Povestiri foarte, foarte scurte (1)

Zborul

O Fiinţă acvatică a auzit că deasupra oglinzii apei este un alt mediu, complet diferit, o altă lume, mult mai puţin densă şi că prin acea lume poţi zbura. Avea însă o mare problemă să dea crezare unor astfel de zvonuri venite de la alte Fiinţe din lumea sa pentru că acea Fiinţă nu îşi putea imagina zborul. Nu înţelegea ce poate fi şi cum se produce. Şi asta pentru că zborul pare să fie un fenomen total diferit de tot ceea ce cunoaştea, de experienţa sa. Nu-şi poate imagina nici acel mediu şi cu atât mai puţin vreun fenomen din acel Necunoscut.

Mai mult, Fiinţele care povestesc asta nu prea sunt credibile pentru că ele spun că atunci când pentru scurte perioade de timp nu mai sunt vizibile în lumea lor, călătoresc în acel mediu zburând. Dar dacă pur şi simplu se ascund după o stâncă şi apoi lansează astfel de zvonuri? Dar în cazul ăsta care ar fi câştigul lor pentru că nu au niciun beneficiu din poveştile pe care le spun ci mai degrabă s-a dus vestea că nu prea sunt în regulă…? Trebuie să fie altceva… ceva cunoscut sau o simplă şarlatanie.

Dar într-o zi s-a întâmplat ceva pentru care Fiinţa noastră nu mai putea găsi nicio explicaţie. Un val uriaş a prins-o pe nepregătite şi a azvârlit-o câţiva zeci de metri în aer. A fost ceva asemănător unei explozii. O Lumină puternică i-a scăldat întreaga făptura, a simţit că se sufoca pentru o clipă şi în acelaşi timp o stare necunoscută a cuprins-o, o Bucurie intensă, o Eliberare, o Descătuşare a Energiei cum nu mai cunoscuse până atunci. Revenită în Ocean, înghiţea cu nesaţ apa sărată şi râdea şi se zbenguia Fericită. Ceilalţi n-o înţelegeau dar ea era fericită şi doar asta conta.

Descoperise Zborul dar descoperise şi ceva mult mai profund, Oceanul. Până atunci nu ştia ce este Oceanul pentru că înota în el, nu ştia că există. Nu-l putea percepe pentru că nu se depărtase niciodată de el. Pentru o clipă însă l-a conştientizat şi a înţeles că face parte din acel Ocean, că este o Fiinţă a Oceanului. Când s-a dezmeticit şi-a amintit că în scurtul zbor a văzut alte Fiinţe care pluteau în acel mediu de deasupra Oceanului parând să nu fie nevoite să revină vreodată în apă. Semănau cu umbrele pe care le zărea uneori pe oglinda apei. A vorbit cu Fiinţele care povesteau ciudăţenii şi a aflat că Fiinţele acelea se numeau păsări, că mediul ciudat se numea aer şi că deasupra mediului aer exista un altul, fără sfârşit.

A început să-şi dezvolte câteva tehnici de a se desprinde pentru câteva secunde de Ocean şi a început să experimenteze zborul tot mai des. Şi au apărut şi mai multe întrebări. De ce mediul aer este când luminos când întunecat? De ce atunci când este întunecat se zăresc unele lumini parcă foarte îndepărtate? De ce când este luminos este o zonă care se mişca atât de luminoasă încât nu o poţi privi? Acea să fie Sursa Vieţii de care vorbeau cei din vechime? Aceleia căreia I se închinau cei bătrâni? Cum ajung la luminile de dincolo de aer? Tot aşa, zburând sau există vreo scurtătură, că par foarte îndepărtate? Şi ce este dincolo de ele?

A început să-şi povestească experienţele şi a văzut că cei mai mulţi o priveau ciudat dar ea ştia că este doar o atitudine de moment… până la primul zbor.

Paul Buică

No Comments

Lasă un răspuns